recţiune

RECŢIÚNE, recţiuni, s .f. (gram.) Calitate a unui cuvânt de a primi un determinant care trebuie să aibă o anumită formă flexionară sau o anumită construcţie prepoziţională; legătura dintre cuvinte şi determinantele lor; regim. [pr.: -ţi-u-] – Din fr. rection, germ. Rektion.

Trimis de IoanSoleriu, 02.07.2004. Sursa: DEX '98



RECŢIÚNE s. (gram.) regim.

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



recţiúne s. f. (sil. -ţi-u-), g.-d. art. recţiúnii; pl. recţiúni

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



RECŢIÚN//E recţiunei f. lingv. Proprietate a unui cuvânt de a impune determinantului o formă de caz oblic. [Sil. -ţi-u-] /<fr. rection, germ. Rektion

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



RECŢIÚNE s.f. Calitatea unui cuvânt de a atrage în frază un anumit determinant; legătură stabilită între cuvinte şi determinantele lor. [pron. -ţi-u-. / < fr. rection, cf. lat. rectio – conducere].

Trimis de LauraGellner, 09.03.2007. Sursa: DN



RECŢIÚNE s. f. calitatea unui cuvânt de a atrage în frază un anumit determinant; regim (5). (< fr. rection, germ. Rektion)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN