rebutare

REBUTÁRE, rebutări, s.f. Acţiunea de a rebuta şi rezultatul ei; operaţie de stabilire a rebuturilor. – v. rebuta.

Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



rebutáre s. f., g.-d. art. rebutării; pl. rebutări

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



REBUTÁRE s.f. Acţiunea de a rebuta şi rezultatul ei; operaţie de stabilire a rebuturilor. [< rebuta].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN