rebifa

rebifá vb., ind. prez. 1 rebiféz, 3 sg. şi pl. rebifeáză

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



REBIFÁ vb. I. refl. (fam.) A lua o atitudine ameninţătoare, a deveni furios; a protesta, a se împotrivi. [< fr. rebiffer].

Trimis de LauraGellner, 13.08.2005. Sursa: DN



REBIFÁ vb. refl. (fam.) a lua o atitudine ameninţătoare; a protesta. (< fr. rebifer)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN