- reavoinţă
- rea-voínţă s. f., art. reáua-voínţă, g.-d. art. rélei-voínţeTrimis de siveco, 05.10.2006. Sursa: Dicţionar ortografic
Dicționar Român. 2013.
reavoinţă
Look at other dictionaries:
rắu — (rea, pl. réi, réle), adj. – 1. Prost, hain, ticălos. – 2. Vătămător, dăunător, nefolositor, reprobabil, neruşinat. – 3. Crud, nedrept, cîinos. – 4. (adv.) Nefavorabil, neplăcut. – 5. (adv.) Mult. – 6. (s.n.) Neajuns, pricină de neplăcere. – 7.… … Dicționar Român
