- babacă
- BABÁCĂ, babaci, s.m. (reg.) Tată. ♢ expr. Trai, neneaco, cu banii babachii, se spune despre cineva care duce o viaţă fără griji cu banii tatălui său sau, p. ext., cu banii altuia. ♢ (fam.; la pl.) Părinţi. [var.: băbácă, babác s.m.] – Din ngr. babákas.Trimis de paula, 13.09.2007. Sursa: DEX '98BABÁCĂ s. v. părinte, tată.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeBABÁ//CĂ babacăci m. pop. 1) (folosit şi ca formulă de adresare a copilului către părintele său) Bărbat considerat în raport cu copiii săi; tată; taică. ♢ Trai neneacă cu banii babacăcăi se spune despre cineva care duce o viaţă fără de griji, trăind din banii tatei sau ai altcuiva. 2) la pl. fam. Tata şi mama. [var. babac] /<ngr. babákasTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXbabácă (babáci), s.m. – 1. Tată, tătic. – 2. (arg.) Hîrtie de o mie de lei. – var. babac, (înv.) babaie, băbăiţă. ngr. μπαμπάϰας, din tc. baba "tată" de unde derivă şi alb., bg., sb. baba (Şeineanu, II, 30; Lokotsch 146; Gáldi 156). Sensul 2 se explică prin provenienţa firească a banilor. var. babaie pare a se explica direct din tc.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.