- rază
- RÁZĂ, raze, s.f. 1. Linie dreaptă după care se propagă lumina; traiectorie luminoasă. ♦ Zonă luminoasă; lumină, strălucire. 2. fig. Licărire, pâlpâire, semn slab, indiciu vag de... 3. (fiz.) Radiaţie. ♢ Raze X (sau röntgen) = unde electromagnetice cu lungimi de undă mult mai mici decât acelea ale luminii. 4. Distanţa de la centrul unui cerc până la orice punct de pe circumferinţă sau de la centrul unei sfere până la orice punct de pe suprafaţa ei. 5. Distanţă până la care se exercită o acţiune în jurul centrului de unde porneşte. ♢ Rază de acţiune (sau de activitate) = loc până unde se întinde puterea sau influenţa cuiva sau a ceva. 6. (reg.) Ramificaţie a coarnelor cerbului. – lat. radia (= radius).Trimis de LauraGellner, 03.07.2004. Sursa: DEX '98RÁZĂ s. 1. radiaţie. (rază solară.) 2. dâră, dungă, fascicul, fâşie, trâmbă, (fig.) sprânceană. (O rază de lumină.) 3. (fiz.) raze Röntgen v. raze X; raze X = radiaţie Röntgen, radiaţie X, raze Röntgen. 4. (geom.) (înv.) semidiametru. (rază unui cerc.) 5. (mat.) rază vectoare = vector de poziţie.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeRÁZĂ s. v. cracă, creangă, floarea-soarelui, fofează, ramură.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeráză s. f., g.-d. art. rázei; pl. rázeTrimis de siveco, 21.11.2006. Sursa: Dicţionar ortograficRÁZ//Ă razăe f. 1) Fascicul îngust de lumină care porneşte de la o sursă de lumină sau de la un obiect strălucitor. razăe solare. ♢ O rază de speranţă fapt pozitiv care, deşi, neînsemnat, dă curaj. 2) la pl. fiz. Flux de particule sau de energie a oscilaţiilor electromagnetice; radia-ţie electromagnetică. razăe Röntgen. 3) mat. Segment de dreaptă care uneşte un punct al circumferinţei cercului sau al suprafeţei sferei cu centrul acestora. 4) Limită până la care se extinde ceva. rază de influenţă. 5) Fiecare dintre fofezele unei vârtelniţe. [G.-D. razei] /<lat. radiaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXráză (ráze), s.f. – 1. Fascicul de lumină. – 2. Radiaţie. – 3. Cornul unui astru. – Mr. radză. lat. radia (Densusianu, Hlr., 130; Puşcariu 1453; REW 6999), cf. alb. rezë (Philippide, II, 652), it. razza, raggio, prov., fr. rai, cat. raig, sp. rayo (salmant. raza), port. raio. – Der. derăza, vb. (a iradia), cuvînt creat artificial de Alecsandri, cf. radia, vb., din fr. radier; radios, adj., din fr. radieux; iradia, vb., din fr. irradier; şi toate der. neol. cu radio-. Din rom. provine bg. din Trans. rassa (Miklosich, Bulg., 132).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DERrî́ză (rîze), s.f. – Cîrpă, zdreanţă. sl. riza "îmbrăcăminte" (Cihac, II, 315), cf. sb., cr., rus. riza "îmbrăcăminte", bg. riz "cămaşă", alb. rizë "batistă, cîrpă". În Trans. – Der. rîzos, adj. (zdrenţăros).Trimis de blaurb, 02.03.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.