- aţine
- AŢÍNE, aţín, vb. III. 1. refl. şi tranz. A pândi trecerea cuiva (stând în calea lui). ♦ (Rar) A se ţine după cineva; a urmări. 2. refl. A fi sau a sta gata pentru a prinde ceva (care încearcă să scape). [var.: aţineá vb. II] – lat. *attenere (= attinere).Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98aţíne vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. aţín, 1 pl. aţínem, imperf. 3 sg. aţineá; conj. prez. 3 sg. şi pl. aţínă; ger. aţinând; part. aţinútTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA AŢÍNE aţín tranz. (persoane) A opri pentru scurt timp cu un scop premeditat. /<lat. attenereTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE AŢÍNE mă aţín intranz. 1) A sta în cale. 2) A merge mereu în imediata apropiere (a cuiva sau a ceva); a se ţine. 3) A sta gata pentru a prinde ceva. ♢ Aţine-te! păzeşte-te! /<lat. attenereTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.