rapacitate

rapacitate
RAPACITÁTE s.f. (livr.) Însuşirea de a fi rapace; cupiditate, lăcomie. – Din fr. rapacité, lat. rapacitas, -atis.
Trimis de LauraGellner, 03.07.2004. Sursa: DEX '98

RAPACITÁTE s. v. lăcomie.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

rapacitáte s. f., g.-d. art. rapacităţii
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

RAPACITÁTE f. livr. Caracter rapace; lăcomie; cupiditate. /<fr. rapacité, lat. rapa-citas, rapacitateatis
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

RAPACITÁTE s.f. Însuşirea de a fi rapace; lăcomie. [cf. it. rapacitá, fr. rapacité].
Trimis de LauraGellner, 03.03.2007. Sursa: DN

RAPACITÁTE s. f. însuşirea de a fi rapace; lăcomie. (< fr. rapacité, lat. rapacitas)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • ABBAS — I. ABBAS Canonicorum, nempe Regularium, alias quoque Abbas Canonicus, cuiva mwnrio in Concil. Aquisgran. II. c. 2. opponitur Abbati Monachorum can. seq. vide quoque Capitul: Caroli M. l. 5. c. 79. Praeceptum Ludovici Piipro Monasterio S. Columbae …   Hofmann J. Lexicon universale

  • GYNDES — Assyriorum fluv. maximus post Euphratem, qui desecendens ex montibus Mantianis, per Dardanios labitur, et in Tigtim se exonerans, in Mari rubro nomen perdit. Is cum Cyri impetum venientis contra Babylonios interciperet, et quidam ex militibus… …   Hofmann J. Lexicon universale

  • rapacità — ra·pa·ci·tà s.f.inv. CO l essere rapace: rapacità dell aquila | estens., avidità, bramosia di impadronirsi di ciò che appartiene ad altri: rapacità degli invasori {{line}} {{/line}} DATA: av. 1320. ETIMO: dal lat. rapacitāte(m), v. anche rapace …   Dizionario italiano

  • lua — LUÁ, iau, vb. I. tranz. I. 1. A prinde un obiect în mână spre a l ţine (şi a se servi de el) sau spre a l pune în altă parte. ♢ expr. A lua altă vorbă = a schimba (cu dibăcie) subiectul unei discuţii. A( şi) lua picioarele la spinare = a pleca… …   Dicționar Român

  • lăcomie — LĂCOMÍE, lăcomii, s.f. Poftă pe care o are cineva de a mânca sau de a bea mult; fig. dorinţă necumpătată de câştig, de avere etc.; aviditate. ♢ loc. adv. Cu lăcomie = lacom. – Lacom + suf. ie. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”