radiotransmisiune

RADIOTRANSMISIÚNE, radiotransmisiuni, s.f. 1. Transmitere la distanţă prin unde electromagnetice a unor sunete, a unor semnale sau a unor imagini. 2. (impr.) Transmisiune de radiodifuziune; program transmis printr-un sistem de radiodifuziune. [pr.: -di-o-trans-mi-si-u-] – Din fr. radiotransmission.

Trimis de RACAI, 22.11.2003. Sursa: DEX '98



radiotransmisiúne s. f. (sil. -di-o-, -si-u-; mf. -trans-), g.-d. art. radiotransmisiúnii; pl. radiotransmisiúni

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



RADIOTRANSMISIÚN//E radiotransmisiunei f. 1) Trans-misiune a unor sunete sau imagini prin unde radio. 2) Program transmis prin radio; emi-siune radiofonică; radioemisiune. [Sil. -di-o-] /<fr. radiotransmission

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



RADIOTRANSMISIÚNE s.f. Transmitere prin radio a unor sunete, a unor imagini etc. [pron. -si-u-, var. radiotransmisie s.f. / cf. fr. radiotransmission].

Trimis de LauraGellner, 13.08.2005. Sursa: DN



RADIOTRANSMISIÚNE s. f. transmitere prin radio a unor sunete, semnale sau imagini. (< fr. radiotransmission)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN