radiotelemetru

RADIOTELEMÉTRU, radiotelemetre, s.n. Aparat pentru măsurarea distanţelor folosind undele radio². [pr.: -di-o-] – Din fr. radiotélémètre, engl. radiotelemeter.

Trimis de LauraGellner, 02.07.2004. Sursa: DEX '98



radiotelemétru s. n. (sil. -di-o-), pl. radiotelemétre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



RADIOTELEMÉTRU s.n. Instrument folosit în radiotelemetrie. [cf. it. radiotelemetro].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



RADIOTELEMÉTRU s. n. instrument folosit în radiotelemetrie. (< fr. radiotélémètre)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN