radiotelemecanică

RADIOTELEMECÁNICĂ s.f. Ramură a telemecanicii care foloseşte undele radio pentru emiterea şi recepţionarea comenzilor. [pr.: -di-o-] – Radio¹- + telemecanică.

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



radiotelemecánică s. f. (sil. -di-o-), g.-d. art. radiotelemecánicii

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



RADIOTELEMECÁNICĂ f. Metodă de dirijare a proceselor tehnice de la distanţă prin intermediul undelor radio. [Sil. -di-o-] /radio- + telemecanică

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



RADIOTELEMECÁNICĂ s.f. Dirijarea mecanismelor mobile la distanţă cu ajutorul undelor radiofonice. [gen. -cii. / cf. fr. radiotélémécanique].

Trimis de LauraGellner, 03.03.2007. Sursa: DN



RADIOTELEMECÁNICĂ s. f. dirijare a mecanismelor mobile la distanţă cu ajutorul undelor radiofonice. (< fr. radiotélémécanique)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN