- radioreceptor
- RADIORECEPTÓR, radioreceptoare, s.n. Aparat folosit pentru recepţionarea undelor radiofonice (prin antene), pentru transformarea lor în semnale sonore şi transmiterea lor prin intermediul difuzoarelor; radio2. ♦ (în sintagma) Radioreceptor de trafic = radioreceptor profesional utilizat pentru recepţia unor semnale cu caracter special (informaţii de presă, date ştiinţifice, semnale pentru navigaţie etc.). [pr.: -di-o-] – Din fr. radiorécepteur.Trimis de RACAI, 22.11.2003. Sursa: DEX '98RADIORECEPTÓR s. v. radio.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeradioreceptór s. n. (sil. -di-o-), pl. radioreceptoáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficRADIORECEPT//ÓR radioreceptoroáre n. Receptor de unde radiofonice. [Sil. -di-o-] /<fr. rdaiorécepteurTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXRADIORECEPTÓR s.n. Aparat cu care se recepţionează emisiunile radiofonice. [cf. fr. radiorécepteur].Trimis de LauraGellner, 03.03.2007. Sursa: DNRADIORECEPTÓR s. n. instalalţie de radiocomunicaţii cu care se recepţionează unde electromagnetice (sonore sau luminoase). (< fr. radiorécepteur)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.