- radiculă
- RADÍCULĂ, radicule, s.f. Rădăcină a plantulei din sămânţă, care, după încolţirea seminţei, se transformă în rădăcină principală. – Din fr. radicule, lat. radicula.Trimis de LauraGellner, 02.07.2004. Sursa: DEX '98radículă s. f., g.-d. art. radículei; pl. radículeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficRADÍCUL//Ă radiculăe f. bot. Parte a embrionului unei seminţe care, după germinaţie, se transformă în rădăcina plantei. /<fr. radicule, lat. radiculaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXRADÍCULĂ s.f. Parte a embrionului care formează după germinaţie rădăcina plantulei. [< fr. radicule, lat. radicula].Trimis de LauraGellner, 02.03.2007. Sursa: DNRADÍCULĂ s. f. parte a embrionului care formează, după germinaţie, rădăcina plantulei. (< fr. radicule, lat. radicula)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.