radicivor

RADICIVÓR, -Ă, radicivori, -e, adj. Care mănâncă rădăcini. – Din fr. radicivore.

Trimis de LauraGellner, 02.07.2004. Sursa: DEX '98



radicivór adj. m., pl. radicivóri; f. sg. radicivóră, pl. radicivóre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



RADICIVÓR radicivoră (radicivori, radicivore) şi substantival (despre animale) Care se hrăneşte cu rădăcini. /<fr. radicivore

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



RADICIVÓR, -Ă adj. Care mănâncă, se hrăneşte cu rădăcini. [< fr. radicivore, cf. lat. radix – rădăcină, vorare – a mânca].

Trimis de LauraGellner, 02.03.2007. Sursa: DN



RADICIVÓR, -Ă adj. care roade rădăcinile. (< fr. radicivore)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN