- rachiu
- RACHÍU, rachiuri, s.n. 1. Nume generic dat diferitelor băuturi alcoolice tari obţinute natural prin distilarea vinului, a fructelor, a sucurilor fermentate, a cerealelor, sau sintetic, prin diluarea alcoolului cu apă (şi cu esenţe (esenţă)) fără adaos de sirop de zahăr; vinars. 2. Cantitate de rachiu (1) conţinută de un pahar, de o sticlă etc. – Din tc. rakı.Trimis de RACAI, 22.09.2007. Sursa: DEX '98RACHÍU s. (Mold.) holercă, (Transilv. şi Ban.) palincă, (Transilv.) stropşeală, vinars, (glumeţ) agheasmă, (arg.) tabardos. (O cinzeacă de rachiu.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimerachíu s. n., art. rachíul; (sorturi, porţii) pl. rachíuriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficRACHÍU rachiuri n. Băutură alcoolică tare, obţinută prin diluarea cu apă a alcoolului etilic rafinat sau prin distilarea sucurilor dulci (de fructe, de struguri etc.) fermentate. /<turc. rakiTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXrachíu (rachíuri), s.n. – Vinars. – var. Trans. rachie. Mr. arăchie, megl. răchiie. tc. raki ‹ arab. araq (Roesler 601; Cihac, II, 302; Şeineanu, II, 298), cf. bg., sb. rakija, ngr. ραϰί, rus. raki, şi direct din arab., fr. arak, it. arac(ca), sp. arac, engl. arrack. – Der. rachier, s.m. (producător de ţuică, distilator); rachiereasă (var. rachieriţă), s.f. (nevastă de rachier); rachigiu, s.m. (înv., producător de ţuică), din tc. rakici; rachierie, s.f. (distilerie); rachiiţă, s.f. (înv., bodegă).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.