- rachetă
- RACHÉTĂ2, rachete, s.f. 1. Obiect de joc în tenisul de câmp sau în badminton, alcătuit dintr-o reţea de coarde fixate pe un cadru oval de lemn prevăzut cu mâner, cu ajutorul căruia se loveşte mingea. 2. Paletă ovală aplicată pe talpa încălţămintei pentru a nu se afunda în zăpadă. – Din fr. raquette.Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX '98RACHÉTĂ1, rachete, s.f. 1. Proiectil alcătuit dintr-un tub umplut cu materii care se aprind în aer, producând o lumină puternică (de diferite culori) pe o traiectorie lungă, şi care se foloseşte la semnalizări (semnaliza) şi la focuri de artificii. 2. Aparat de zbor propulsat prin reacţie directă cu ajutorul unui motor la distanţe foarte mari de Pământ. ♢ Rachetă cosmică = rachetă1 (2) de mari dimensiuni, folosită pentru plasarea pe orbite (orbită) a sateliţilor artificiali şi pe traiectorii stabilite a navelor cosmice. Rachetă meteorologică = rachetă1 (2) recuperabilă dotată cu aparate speciale de măsură a parametrilor meteorologici şi de transmitere a informaţiei, folosită pentru investigaţii ale atmosferei până la altitudini de 150 km. – Din germ. Rakete, rus. raketa.Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX '98RACHÉTĂ s. (mil.) rachetă de semnalizare v. rachetă luminoasă; rachetă luminoasă = rachetă de semnalizare.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimepistól-rachétă s. n.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficproiectíl-rachétă s. n. (sil. -iec-)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficrachétă (proiectil, aparat de zbor, obiect de sport) s. f., pl. rachéteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficRACHÉT//Ă1 rachetăe f. 1) Vehicul, fără dispo-zitive de planare, propulsat de un motor cu reacţie. ♢ rachetă cosmică vehicul spaţial fusiform, care serveşte la plasarea pe orbită a unui obiect spaţial (satelit, staţie interplanetară etc.). Motor-rachetă motor reactiv care funcţionează in-dependent de condiţiile mediului înconjurător. 2) Cartuş cu un pistol special, care explodează în aer producând o lumină puternică, colo-rată, folosit la semnalizări şi la focuri de artificii; rachetă de semnalizare. /<germ. Rakette, rus. raketaTrimis de siveco, 26.01.2005. Sursa: NODEXRACHÉT//Ă2 rachetăe f. (la tenis şi la badminton) Obiect plat alcătuit dintr-o reţea de coarde fixate pe un cadru oval, prevăzut cu mâner şi folosit pentru a lovi mingea. /<fr. raquetteTrimis de siveco, 26.01.2005. Sursa: NODEXRACHÉTĂ1 s.f. 1. Vehicul spaţial fusiform, fără echipament de sustentaţie, la care carburantul necesar arderii este amestecat sau cuprins în combustibilul folosit. ♢ Motor-rachetă = motor la care propulsia se face prin evacuarea cu mare viteză a unui jet gazos. 2. Cartuş special, cu materii explozibile (colorante), care ard producând lumină de diferite culori. [< germ. Rakete, rus. raketa, engl. rocket].Trimis de LauraGellner, 22.04.2005. Sursa: DNRACHÉTĂ2 s.f. Paletă de tenis formată dintr-o reţea întinsă pe un cadru de lemn oval. ♦ (p. ext.; fig.) Persoană care practică tenisul. ♦ Paletă ovală folosită pe talpa încălţămintei pentru a nu se afunda în zăpadă. [< fr. raquette, it. racchetta].Trimis de LauraGellner, 22.04.2005. Sursa: DNRACHÉTĂ1 s. f. 1. vehicul spaţial fusiform, fără echipament de sustentaţie, propulsat cu ajutorul unui motor cu reacţie. o rachetă cosmică = rachetă de mari dimensiuni servind la plasarea pe orbite a sateliţilor artificiali şi a navelor cosmice; motor- rachetă = motor la care propulsia se face prin evacuarea cu mare viteză a unui jet gazos; rachetă meteorologică = rachetă recuperabilă, dotată cu aparate speciale de măsură, folosită pentru investigaţii ale atmosferei până la 150 km altitudine. 2. cartuş special, cu materii explozibile, care ard producând lumină de diferite culori. (< germ. Rakete, rus. raketa)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNRACHÉTĂ2 s. f. 1. paletă de tenis dintr-o reţea întinsă pe un cadru de lemn oval. ♢ (p. ext.) cel care practică tenisul. 2. paletă ovală pe talpa încălţămintei pentru a nu se afunda în zăpadă. (< fr. raquette)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNrachétă (rachéte), s.f. – Obiect de joc în tenis. fr. raquette.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.
