rac

RAC s. v. ancoră, cancer, coropişniţă, destupătoare, neoplasm, tirbuşon, tumoare malignă.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



TRIFOIUL-RÁCULUI s. v. vătămătoare.

Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Sinonime



TROPICUL RÁCULUI s. (geogr.) (pop.) tropicul cancerului.

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



coáda-rácului (bot.) s. f.

Trimis de siveco, 22.11.2007. Sursa: Dicţionar ortografic



rac s. m., pl. raci

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



rácul-pământului s. n.

Trimis de siveco, 19.11.2008. Sursa: Dicţionar ortografic



Trópicul Rácului s.pr. n.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



RAC¹ raci m. 1) Crustaceu dulcicol cu carapacea brună-verzuie (roşie după fierbere), având prima pereche de picioare în formă de cleşte. ♢ Roşu ca racul cu faţa foarte rosie. A da înapoi (sau îndărăt) ca racul a) a se retrage; b) a regresa. 2) la sing. art. pop. Constelaţie situată în dreptul Soarelui, când acesta ajunge la solstiţiul de vară. ♢ Tropicul racului paralela de 23°27' latitudine nordică. Zodia (sau semnul) racului unul dintre cele douăsprezece sectoare ale zodiacului; zodia Cancerului. 3) med. pop. Tumoare malignă constând din înmulţirea excesivă a celulelor cu distrugerea ţesuturilor vecine normale; cancer. /<sl. raku

Trimis de siveco, 13.11.2006. Sursa: NODEX



RAC² racuri n. Unealtă care serveşte la prins sau la agăţat. /<sl. raku

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



RAC, raci, s.m. rac 4. (Mold.) rac 6. (înv.) Ancoră. 7. (mil.) Unealtă de fier, de diferite forme, de unul din capetele căreia este fixată o tijă şi care se întrebuinţează pentru a extrage proiectilele de pe ţeava unei arme de foc. 8. Darac. (din sl. rakŭ; cf. bg., scr., pol., rus. rak, magh. rák)

Trimis de tavi, 29.10.2004. Sursa: DER



rac (ráci), s.m. – 1. Crustaceu de rîu (Astacus fluviatilis). – 2. (înv.) Cancer, tumoare malignă. – 3. Cancer, constelaţie. – 4. (înv.) Ancoră. – 5. (Mold.) Tirbuşon. – 6. Extractor. – 7. Greblă, pieptene. – Mr. (a)rac, megl. rac. sl. rakŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 42; Cihac, II, 302; Conev 42), cf. bg., sb., cr., pol., rus. rak, mag. rák. – Der. răcar, s.m. (pescar de raci); răculeţ, s.m. (plantă, Polygonum bistorta), cf. numele său ştiinţific; răcuşor, s.m. (insectă, Nepa cinerea); racovină (var. răcovină, răcoină, rocoină), s.f. (plantă, Stellaria media; Alsine verna; Anagallis arvensis), din sl. (sb., rus.) rakovina; rocoţea, s.f. (plantă, Stellaria graminea), probabil de la cuvîntul anterior, prin contaminare cu rotoţea, cf. roată; rocoţel, s.m. (plantă, Holosteum umbellatum); răciuină, s.f. (plantă, Galium angustifolium); răciul, s.n. (Mold., plasă de prins raci de rîu), probabil var. de la răcilă, s.f. (Munt., plasă de pescuit raci), din sb. račilo (Candrea); racilă, s.f. (boală cronică, indispoziţie), cu suf. sl. -ilo, cf. rotilă; rociu, s.n. (plasă de pescuit raci), din mag. rácsa (Cihac, II, 524).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER