- pắrpără
- pắrpără s.f. – 1. Febră, fierbinţeală, patimă. – 2. Lovitură, apăsare. – var. pîrpără, Banat, Olt. pîrpor. sb. prpor (Candrea). – Der. părpăriţă (var. pîrpăriţă, pîrpăliţă, prepeliţă), s.f. (piesă metalică fixată în piatra alergătoare a morii), din sl. prŭprica (Cihac, II, 82; Conev 82), cf. bg. perperica, sb., cr. paprica.Trimis de blaurb, 12.07.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.