- păţi
- PĂŢÍ, păţesc, vb. IV. 1. tranz. A i se întâmpla cuiva ceva (neplăcut, ieşit din comun), a da peste ceva neaşteptat (şi neplăcut). ♢ expr. A o păţi = a avea neplăceri, a intra într-un bucluc; a da peste o belea. A o păţi cu cineva = a întâlni pe cineva care îţi produce neplăceri, a-şi găsi beleaua cu cineva. Din păţite = din experienţă. A fi păţit multe = a fi trecut prin multe necazuri, a avea experienţă. (fam.) Ce-ai păţit? = ce ţi s-a întâmplat de faci aşa ceva? ce te-a găsit? 2. tranz. şi intranz. (înv. şi pop.) A suferi, a pătimi, a îndura. [prez. ind. şi: (pop.) pat] – lat. pati.Trimis de valeriu, 19.08.2008. Sursa: DEX '98PĂŢÍ vb. 1. (Olt.) a o împătra, (înv.) a o împlini, (fam.) a o sfecli. (De data asta ai păţit-o!) 2. v. îndura.Trimis de siveco, 19.08.2008. Sursa: Sinonimepăţí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. păţésc, imperf. 3 sg. păţeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. păţeáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA PĂŢ//Í păţiésc tranz. A avea de suferit, de îndurat (pe neaşteptate). ♢ Ce-ai păţit? ce ţi s-a întâmplat? ce-a dat peste tine? A o păţi (sau pârli) a nimeri într-o situaţie neplăcută; a da peste belea. /<lat. pati[ri]Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXpăţí (păţésc, păţít), vb. – 1. A pătimi, a suferi, a se chinui. – 2. A i se întîmpla ceva (neplăcut). – Mr. pat, păţăscu, păţîre; megl. păţos, păţori. lat. patῑre (Candrea-Dens., 1359; REW 6294), cf. it. patire, sp., port. padecer. – Der. păţanie (var. păţenie), s.f. (întîmplare neplăcută, experienţă neaşteptată); pătăranie (var. pataranie, pataramă), s.f. (nenorocire); păţeală, s.f.(aventură, păţanie); păţitanie, s.f. (rar, păţanie). – Din rom. provine bg. din Trans. patem (Miklosich, Bulg., 130).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.