acrostih

ACROSTÍH, acrostihuri, s.n. Poezie sau strofă în care literele iniţiale ale versurilor alcătuiesc un cuvânt (nume propriu, dedicaţie etc.) sau o propoziţie. – Din ngr. akróstichon, fr. acrostiche.

Trimis de ana_zecheru, 05.08.2002. Sursa: DEX '98



acrostíh s. n. (sil. -cro-; mf. -stih), pl. acrostíhuri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



ACROSTÍH acrostihuri n. Poezie în care literele iniţiale ale versurilor, citite vertical, formează un cuvânt sau o propoziţie. /<ngr. akróstichon, fr. acrostiche

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



ACROSTÍH s.n. (lit.) Poezie în care iniţialele versurilor, citite vertical, alcătuiesc un nume sau o propoziţie. [pl. -huri. / cf. fr. acrostiche < gr. akrostichon < akros – extrem, dinafară, stichos – vers].

Trimis de LauraGellner, 20.02.2006. Sursa: DN



acrostíh (acrostíhuri), s.n. – Poezie sau strofă în care literele iniţiale ale versurilor alcătuiesc un cuvînt sau o propoziţie. < gr. ἀϰρόστιχον (Gáldi 137). sec. XVII.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER



!acrostíh (a-cros-tih/-cro-stih) s. n., pl. acrostíhuri

Trimis de CristinaDianaN, 24.05.2007. Sursa: DOOM 2



ACROSTÍH s. n. 1. poezie în care iniţialele versurilor, citite vertical, formează un cuvânt, o sintagmă etc. 2. problemă enigmistică cuprinzând un acrostih (1). (< fr. acrostiche, gr. akrostikhos)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN