pătlăgea

PĂTLĂGEÁ, pătlăgele, s.f. 1. (Determinat adesea, prin "roşie") Plantă erbacee legumicolă cu tulpina înaltă, cu frunze mari, penate şi cu flori galbene, cultivată pentru fructul ei comestibil, sferic, roşu, zemos, bogat în vitamine; roşie, tomată (Lycopersicum esculentum); p. restr. fructul acestei plante. 2. (Determinat adesea prin "vânătă") Plantă erbacee legumicolă cu flori violete şi cu fructe comestibile mari, ovale, cărnoase, de culoare violet-închis; vânătă (Solanum melongena); p. restr. fructul acestei plante. [var.: pătlăgícă s.f.] – Din tc. patlıcan.

Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



PĂTLĂGEÁ s. (bot.) 1. v. roşie. 2. v. vânătă.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



pătlăgeá/pătlăgícă s. f. (sil. -tlă-), g.-d. art. pătlăgélei; pl. pătlăgéle

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



pătlăgeá róşie/pătlăgícă róşie s. f. + adj. (sil. -tlă-)

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



PĂTLĂG//EÁ pătlăgeaéle f. : pătlăgea roşie a) plantă erbacee legumicolă cu flori galbene şi cu fructe mari, sferice, suculente, de culoare roşie (rar roz sau galbenă); b) fruct al acestei plante; roşie; tomată. pătlăgea vânătă a) plantă erbacee legumicolă cu flori violacee şi cu fructe mari, ovale, cărnoase, de culoare violetă; vânătă; b) fruct al acestei plante. [G.-D. pătlăgelei; Sil. -tlă-; var. pătlăgică] /<turc. patlican

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



pătlăgeá (pătlăgéle), s.f. – s.f. – 1. Tomată (Solanum Lycopersicum). – 2. Vînătă (Solanum melongena). – var. (Mold.) platagea, (Olt.) platagea, (înv.) pătlăgeană, pătlăgică. Mr. pătlăgeană, megl. pitligeani. tc. patlican, din per. badinğan "vînătă" (Şeineanu, II, 287), cf. ngr. παπλιζάνα, alb., bg., sb. patliğan, cat. albergina (› fr. aubergine), sp. berenjena, rus. baklažan. – Der. pătlăginiu, adj. (brun, vînăt).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER