păstrugă

PĂSTRÚGĂ, păstrugi, s.f. Peşte de Dunăre şi mare, înrudit cu cega, cu corpul lung şi subţire, cu pielea pestriţă pe spate şi gălbuie pe pântece, cu botul în formă de spadă (Acipenser stellatus). [var.: păstrúngă, s.f.] – sb. pastruga [din alte surse: bg. pestruga; cf. rus. sevr(i)uga]

Trimis de golfsierra, 28.05.2003. Sursa: DLRM



păstrúgă s. f., g.-d. art. păstrúgii; pl. păstrúgi

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



PĂSTRÚ//GĂ păstrugăgi f. Peşte marin de talie mare, cu botul plat şi alungit ca un cioc de pasăre, pestriţ pe spate şi gălbui pe abdomen, apreciat pentru carnea lui gustoasă şi icrele negre pe care le depune în râuri. [G.-D. păstrugii] /<sb. pastruga

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



PĂSTRUGĂ, păstrugi, s.f. Peşte din fam. acipenseridae (sturioni), prezent în Marea Neagră şi Marea Caspică şi fluviile aferente, de 1-2 m lungime şi o greutate între 20 şi 60 kg, având pe corp scuturi mici dinţate şi altele mari, stelate, cu botul lung şi lat ca de raţă, fără franjuri, de la care se obţin icre cu bob mai mic, de culoare cenuşie (Acipenser stellatus). – v. sturion

Trimis de gal, 13.09.2007. Sursa: DGE



păstrúgă (păstrúgi), s.f. – Varietate de sturion (Acipenser stellatus). – var. postru(n)gă. sb. pastruga, slov. postruga (Cihac, II, 253; Tiktin), din sl. pĭstrŭ "pătat", cf. păstrăv.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER