părăsi

PĂRĂSÍ, părăsesc, vb. IV. 1. tranz. A lăsa pe cineva singur, a-l abandona; a se despărţi de cineva. ♦ A pleca de undeva, a se depărta de ceva. 2. tranz. A înceta, a întrerupe o acţiune, o îndeletnicire etc.; a renunţa la... ♦ A lăsa la o parte; a omite, a neglija. 3. tranz. şi (reg.) refl. A se lăsa, a se lepăda de o deprindere, de un viciu; a se dezbăra. – cf. sl. p a r a s i t i.

Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX '98



PĂRĂSÍ vb. 1. v. abandona. 2. v. evacua. 3. v. înceta.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



părăsí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. părăsésc, imperf. 3 sg. părăseá; conj. prez. 3 sg. şi pl. părăseáscă

Trimis de siveco, 24.09.2007. Sursa: Dicţionar ortografic



A PĂRĂS//Í părăsiésc tranz. 1) (locuri sau persoane) A lăsa plecând în altă parte; a abandona. părăsi satul. A-şi părăsi soţia. ♢ A-l părăsi puterile (pe cineva) a pierde din vigoare; a se simţi slăbit de puteri. 2) A înceta de a mai practica; a lăsa. părăsi gimnastica sportivă. /cf. sl. parasiti

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



părăsí (părăsésc, părăsít), vb. – A abandona, a lăsa. ngr. παρεάω, aorist παρεάασα (Tiktin; Candrea; Puşcariu, Lr., 261), cf. sb. parasiti "a lăsa" (după Candrea, Elemente, 408, sb. ar proveni din rom.). Uneori au fost date alte etimoane ngr.: παραιτῶ, aorist ἀπάρνησα, de unde şi mr. părnăsire (Pascu; Scriban); sau πάρεμι ,aorist πάρησα (Philippide, Principii, 17). – Der. părăsitură, s.f. (ou avortat); nepărăsit, adv. (fără odihnă, continuu), înv.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER