- părui
- PĂRUÍ1, păruiesc, vb. IV. 1. tranz. şi refl. recipr. (fam.) A (se) bate trăgând(u-se) de păr2; p. gener. a (se) bate. 2. tranz. (În tăbăcărie) A îndepărta (prin procedee chimice) părul2 de pe pieile crude; a depila. – Păr2 + suf. -ui.Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX '98PĂRUÍ2, păruiesc, vb. IV. tranz. A bate pari1 (pentru a împrejmui sau a delimita un teren). – Par1 + suf. -ui.Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX '98PĂRUÍ vb. 1. v. depila. 2. (pop. şi fam.) a (se) scărmăna, (pop.) a (se) flocăi, (înv. şi reg.) a (se) dăpăra, (reg.) a (sc) străfloca, (Olt., Ban. şi Transilv.) a (se) drâgla, (prin Mold. şi Transilv.) a (se) scutura, (Munt. şi Olt.) a (se) smotoci, (fam. fig.) a (se) târnui. (S-au certat şi chiar s-au părui.) 3. a (se) ciufuli. (S-au părui bine, în joacă.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimepăruí (a (se) bate, a curăţa de păr, a bate pari) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. păruiésc, imperf. 3 sg. păruiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. păruiáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA PĂRU//Í păruiiésc tranz. fam. 1) (piei de animale) A prelucra înlăturând părul sau blana (prin mijloace chimice). 2) A bate trăgând de păr; a flocăi; a târnui. /păr + suf. păruitorTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE PĂRU//Í mă păruiiésc intranz. A face (concomitent) schimb de bătăi, trăgându-se de păr (unul pe altul); a se flocăi; a se târnui. /păr + suf. păruitorTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.