- păr
- PĂR1, peri, s.m. Pom din familia rozaceelor cu coroana piramidală, cu frunze ovale, cu flori mari, albe sau roz, cultivat pentru fructele lui comestibile (Pirus sativa). – lat. pirus.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98IARBA-PĂRULUI s. v. perişor.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimePĂRULMAICIIDÓMNULUI s. v. părul-fetei, straşnic.Trimis de siveco, 13.07.2007. Sursa: Sinonimepăr (bot., anat.) s. m., pl. periTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPărul-Berenícei (astron.) s. pr. m.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficpărul-Máicii-Dómnului (bot ) s. m.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficpărul-pórcului (bot.) s. m.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPĂR1 peri m. Pom fructifer cu fructe mari, ovale, zemoase, de culoare galbenă sau galbenă-verzuie şi roşiatică pe partea dinspre soare. /<lat. pirusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPĂR2 peri m. 1) (la animalele mamifere şi la om) Fir cornos, subţire care creşte pe corp. 2) (cu sens colectiv) Ansamblu al acestor fire. păr ondulat. păr mare. ♢ De-a fir a păr (sau din păr în păr) foarte minuţios. A se ţine (sau a atârna, a sta) într-un fir de păr (sau de aţă) a) a depinde de ceva foarte nesigur; b) a fi în pericol de moarte. A despica (sau a tăia) părul (sau firul de păr) în patru (sau în şapte, în nouă etc.) a cerceta foarte amănunţit. A scoate (cuiva) peri albi (sau suri) a cauza cuiva multe neplăceri. A i se face (sau a i se ridica) părul măciucă a fi cuprins de un sentiment de groază. A-i ieşi părul prin căciulă a) a fi foarte sărac; b) a se sătura de atâta aşteptare. Când a creşte (cuiva) păr în palmă (sau când a face broasca păr) nicicând. Cât păr în palmă defel; nimic. Tras de păr forţat; cu de-a sila. În doi peri a) într-un mod neclar; ambiguu; b) care este neclar; ambiguu. Peri răi boală de ochi provocată de firele de gene mai lungi, care irită globul ocular. părul-porcului plantă erbacee cu tulpină erectă, cu frunze mărunte, asemănătoare cu solzii de peşte, şi cu sporangi în formă de spice terminale, care creşte prin locuri umede. 3) Formaţie chitinoasă filiformă de pe corpul insectelor. 4) la pl. Firele retezate scurt de pe suprafaţa unei ţesături (în special a unui covor). 5) la pl. Firele care cresc pe frunzele sau tulpinile unor plante. 6) pop. (la ceasuri) Arc subţire în formă de spirală. /<lat. pilusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXpăr (péri), s.m. – Pom fructifer (Pirus communis). – Mr., megl. per. lat. pĭrus (Puşcariu 1263; Candrea-Dens., 1326; REW 6525), cf. it. pero, logud. piru. – Der. pară, s.f. (fructul părului), megl. pęră, istr. pęrę, probabil reproduce lat. pῑrum (Puşcariu 1264; REW 6524), cf. vegl. paira, it., prov., cat., sp., port. pera, fr. poire; peret, s.n. (grădină cu peri); peruşcă, s.f. (Trans., cartof).Trimis de blaurb, 07.07.2008. Sursa: DERpăr (péri), s.m. – 1. Fir cornos de pe corpul omului şi al animalelor. – 2. Păr (1) de pe cap. – 3. Puf de pe plante sau fructe. – 4. Puf de pe ţesături. – 5. (Trans.) Lînă. – 6. (Mold.) Panariţiu, sugel. – Mr., megl., istr. per. lat. pĭlus (Puşcariu 1262; Candrea-Dens., 1327; REW 6508), cf. vegl. pail, it., sp. pelo, prov., cat. pel, fr. poil. Cuvînt de uz general (ALR, I, 8). – Der. păros, adj. (cu puf, pufos); păroşie, s.f. (calitatea de păros); părui, vb. (a se lua de păr; a argăsi); păruială, s.f. (depilare, ciomăgeală); păruit, s.n. (acţiunea de a părui); împăroşa (var. împăroşi), vb. (a se acoperi de păr); răspăr, s.m. (varietate de biban, Acerina Schraetser), numit aşa din cauza aripioarei sale dorsale; în răspăr, adv. (contra direcţiei părului), cu pref. răs-.Trimis de blaurb, 06.01.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.
