- pădure
- PĂDÚRE, păduri, s.f. Întindere mare de teren acoperită de copaci; mulţime densă de copaci crescuţi în stare sălbatică, în care predomină una sau mai multe specii, pe lângă care se mai află arbuşti, plante erbacee, muşchi etc., precum şi diferite specii de animale. ♢ loc. adj. Din sau de (la) pădure = a) (despre plante şi animale) sălbatice; b) fig. (despre oameni) fără maniere, necioplit, necivilizat. ♢ expr. Parcă ar fi născut (sau crescut) în pădure, se spune despre o persoană cu o comportare urâtă, lipsită de educaţie. A căra lemne în pădure = a face un lucru inutil. ♦ fig. (Urmat de determinări) Grămadă mare de obiecte de acelaşi fel (de obicei în poziţie verticală) care acoperă o suprafaţă. – lat. padule.Trimis de valeriu, 19.10.2008. Sursa: DEX '98BUSUIOC-DE-PĂDÚRE s. v. sovârf.Trimis de siveco, 24.03.2008. Sursa: SinonimeCARUL-PĂDÚRILOR s. v. arnică, podbal-de-munte.Trimis de siveco, 30.10.2008. Sursa: SinonimeMUMA-PĂDÚRII s. v. caloian.Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: SinonimeMUMA-PĂDÚRILOR s. v. mama-pădurii.Trimis de siveco, 04.11.2008. Sursa: SinonimePĂDÚRE s. (silv.) codru, (rar) silvă, (înv.) pădurărie. (Animalele din pădure.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimePĂSTRĂV-DE-PĂDÚRE s. v. râşcov.Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: SinonimePÂINEA-PĂDÚRII s. v. râşcov.Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: SinonimeRÂNDUNICĂ-DE-PĂDÚRE s. v. drepneaTrimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: SinonimeSĂLVIE DE PĂDÚRE s. v. coada-vacii, jale.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeVIDMA-PĂDÚRII s. v. mama-pădurii.Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: SinonimeVÂLVA-PĂDÚRII s. v. mama-pădurii.Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Sinonimecrin de pădúre s. m. + prep. + s. f.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficMáma-Pădúrii/Múma-Pădúrii s. pr. f. art., g.-d. Mámei-Pădúrii/Múmei-PădúriiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficMúma-Pădúrii v. Mama-PăduriiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficpădúre s. f., g.-d. art. pădúrii; pl. pădúriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficpâinea-pădúrii s. f.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficrâsul-pădúrii (pasăre) s. m.Trimis de siveco, 17.11.2008. Sursa: Dicţionar ortograficPĂDÚR//E pădurei f. 1) Mulţime de copaci care acoperă compact o întindere relativ mare de pământ. pădure de salcâmi. pădure de pini. 2) Suprafaţă de teren pe care creşte o astfel de mulţime de copaci. ♢ pădure virgină pădure neexplorată. pădure-livadă pădure de copaci şi arbuşti care furnizează material de construcţie şi materie primă pentru industria alimentară. pădure-parc masiv silvic din zona verde a unui oraş destinat odihnei oamenilor. De pădure care trăieşte sau creşte în pădure. Din pădure a) sălbatic; b) grosolan; necioplit. A fi crescut în pădure a) a fi needucat; b) a fi înapoiat. A căra lemne în (sau la) pădure a face un lucru inutil. Nu este pădure fără uscături nu există colectivitate fără elemente criticabile în sânul ei. 2) fig. (urmat de determinări) Mulţime omogenă şi compactă de obiecte în poziţie verticală. O pădure de mâini s-au ridicat în clasă. [G.-D. pădurii] /<lat. paduleTrimis de siveco, 27.10.2007. Sursa: NODEXpădúre (pădúri), s.f. – Teren cu arbori, codru. – Mr. pădure, megl. păduri (toponim). lat. padulem în loc de paludem (Diez, II, 51; Schuchardt, Vok., I, 29; Puşcariu 1243; Candrea-Dens., 1306; REW 6183), cf. alb. pülj (Philippide, II, 650), tosc. padule, v. sard. padule, v. sp., arag., v. port. paúl (Garcia de Diego, Bol. Acad. Esp., VII, 259; Corominas, III, 695) basc. padura "mlaştină"; cf. p. Aebischer, Homenatje Rubioy Lluch, I, 161-74. Originea anterioară indoeurop. (Lahovary 339) este fantastică. Der. pădurar, s.m. (gornic); pădurărie, s.f. (ocupaţia pădurarului; administraţie silvică); pădurărit, s.n. (ocupaţia pădurarului; impozit pe păduri); păduratic, adj. (păduros, împădurit); pădurean, s.m. (locuitor al pădurii); pădureţ, adj. (de pădure; sălbatic); pădurice, s.f. (pădure mică); păduros, adj. (acoperit cu pădure, împădurit), pe care REW 6183 îl duce pînă la lat. paludosus, fără să fie nevoie; împăduri, vb. (a planta o pădure); despăduri, vb. (a tăia o pădure).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.
