pârâitoare

PÂRÂITOÁRE, pârâitori, s.f. 1. Aparat rudimentar de lemn prevăzut cu aripioare, care, mişcate de vânt, produc un zgomot strident şi alungă păsările din semănături, livezi, vii etc.; zbârnâitoare. 2. Fâşie de hârtie care se leagă de cele două capete de sus ale spetezelor zmeului şi care, la înălţarea acestuia, produce un pârâit puternic; zbârnâitoare. 3. Specie de lăcustă de culoare cafenie sau neagră, care în timpul zborului, produce un fel de pârâturi (Psophus stridulus). [pr.: -râ-i-. – var.: pârăitoáre s.f.] – Pârâi + suf. -toare.

Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX '98



PÂRÂITOÁRE s. v. morişcă.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



PÂRÂITOÁRE s. v. vâjâitoare, zbârnâitoare.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



pârâitoáre s. f. (sil. -râ-i-), g.-d. art. pârâitórii; pl. pârâitóri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



PÂRÂIT//OÁRE pârâitoareóri f. 1) Jucărie prevăzută cu nişte aripioare de lemn, care, la bătaia vântului, produc pârâituri. 2) Bucată de hârtie, prinsă de capetele de sus ale spetezelor zmeului; vâjâitoare. 3) Specie de lăcustă care produce în timpul zborului un fel de pârâituri. [G.-D. pârâitorii; Sil. -râ-i-] /a pârâi + suf. pârâitoaretoare

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX