pârluire

pîrluí (-uiésc, -ít), vb. – (Trans.) A muia rufele înainte de spălat. – var. pîrloi. Mag. parlani (Candrea). – Der. pîrlău, s.n. (ciubăr de rufe), din mag. párló (Gáldi, Dict., 148); pîrnaie, s.f. (butoi, oală mare; arg., închisoare, puşcărie; varietate de struguri), în loc de pîrlaie, pl. cuvîntului anterior (după ipoteza improbabilă a lui Diculescu, Elementele, 450, în loc de *părănaie, din gr. πελινάλιον ‹ πελίνη "butoi", şi ultimul sens din gr. *περϰναλέα ‹ περϰνός "albastru-închis"; după Scriban, din sb. parni "de abur".

Trimis de blaurb, 19.11.2008. Sursa: DER