- pârgă
- PẤRGĂ s.f. 1. Fază de început a coacerii unor fructe, legume sau cereale, înainte de maturizare; starea fructelor, a legumelor şi a cerealelor în această fază. ♢ loc. adj. În pârgă = aproape copt. ♢ expr. A da în pârgă (sau în pârg) = a începe să se coacă, să se pârguiască. 2. (înv. şi reg.; colectiv) Cele dintâi fructe sau roade dintr-un an; roade timpurii. [var.: pârg s.n.] – Din sl. prŭga.Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX '98pârgă s. f. /pârg s. n.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPÂRGĂ f. Fază iniţială a coacerii fructelor, legumelor şi cerealelor. ♢ A da în pârgă a începe să se coacă; a se pârgui. [var. pârg] /<sl. prugaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXpîrgă (pấrgi), s.f. – 1. Trufanda, produs timpuriu. – 2. Bir, dare în fructe. sl. prŭga "grîu timpuriu" (Miklosich, Slaw. Elem., 41; Cihac, II, 285; Conev 72), din pružiti "a coace, a prăji"; cf. prăji. – Der. pîrgav, adj. (Trans., abia copt); pîrg, s.n. (timpul coacerii fructelor); pîrgui, vb. refl. (a începe să se coacă); pîrguială, s.f. (începutul coacerii).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.