pârcălab

PÂRCĂLÁB, pârcălabi, s.m. 1. Titlu dat în evul mediu, în ţările româneşti, persoanelor însărcinate cu conducerea unui judeţ, a unui ţinut, a unei cetăţi, având atribuţii militare, administrative şi judecătoreşti; persoană care purta acest titlu. 2. Administrator al satelor boiereşti şi mănăstireşti, în evul mediu; (mai târziu) primar (rural). ♦ Strângător de biruri, perceptor rural. 3. (reg.) Comandant al unei închisori; temnicer. – Din magh. porkoláb.

Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX '98



PÂRCĂLÁB s. (ist.) (înv.) staroste.

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



pârcăláb s. m., pl. pârcălábi

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



PÂRCĂLÁB pârcălabi m. (în ţările române, în perioada medievală; folosit şi ca titlu pe lângă numele respectiv) 1) Dregător care stătea în fruntea unei cetăţi şi a ţinutului din jurul ei. 2) Administrator al satului. /<ung. porkoláb

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



pîrcăláb (pârcălábi), s.m. – 1. În Mold., boier, administrator al unei cetăţi sau al unei fortăreţe, căpitan şi guvernator al unei provincii, atestat de la 1488. – 2. În Munt. şi Trans., strîngător de biruri. germ. Burggraf (‹ burcgrâve), prin intermediul mag. porkoláb (Miklosich, Fremdw., 119; Cihac, II, 520; Gáldi, Dict., 95). – Der. pîrcălăbeasă (var. pîrcălăboaie, pîrcălăbiţă), s.f. (soţia pîrcălabului); pîrcălăbie, s.f. (funcţia de pîrcălab; instituţia condusă de pîrcălab); pîrcălăbesc, adj. (de pîrcălab).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER