puţă

puţă
PÚŢĂ, púţe, s.f. (Vulgar) 1. (În limbajul copiilor) Penis. 2. Mucos, ţângău. (macedorom. şi meglenorom. puţă, istrorom. puţę; < produs expresiv, aparţinător fam. piţ-, care indică un obiect de dimensiuni reduse (cf. pipiric, piţigoi, pitic, puţin) şi care, după toate probabilităţile, pare să descindă din lat. cf. praepūtium (= prepuţ), sălăpūtium (= mormoloc, copil mic), care indică existenţa unui *pūtium (= mic), cf. de asemenea putus şi pittinus, pissinus; lat. *pūtium a fost deja postulat de către p. Papahagi; celelalte explicaţii nu sunt suficiente: a. din cr. puca < it. pulcella, b. din pol., ceh. pica (= vulvă), c. dintr-un lat. *pupucea, d. dintr-un lat. *pubucea < pubes, e. dintr-un lat. *putea < putus, f. din lat. potta (= labie, buză) g. preindoeurop.)
Trimis de tavi, 28.10.2008. Sursa: DER

púţă (-ţe), s.f. – 1. Penis, cuvînt din limbajul copiilor. – 2. Puşti, mucos. – Mr., megl. puţă, istr. puţę. Creaţie expresivă, aparţine familiei piţ-, care indică un obiect mic (cf. pipiric, piţigoi, pitic, puţin). Cel mai probabil este că această creaţie trimite la lat. cf. praepūtium "prepuţ", sălăpūtium "mormoloc", care indică existenţa unui *pūtium "mic"; cf. şi putus şi pittinus, pisinnus (=mentula, la Marcial). lat. *pūtium a fost propus şi de p. Papahagi, Analele Acad. rom., XXIX, 246; Tiktin; REW 6881; Rosetti, I, 171. Celelalte explicaţii nu sînt suficiente: din cr. puca ‹ it. pulcella (Miklosich, Fremdw., 121); din pol., ceh. pica "vulvă" (Cihac, II, 301); de la un lat. *pupucea (Creţu 360); de la un lat. *pubucea ‹ pubes (Meyer, Neugr. St., II, 12; Pascu, I, 147); de la un lat. *putea ‹ putus (Puşcariu, Jb., XI, 40; Puşcariu 1416); din lat. potta "buză" (Jud, Bull. Dialectol. rom., III, 12); anterior indoeurop. (Lahovary 340). Der. puţişoare, s.f. pl. (paste); puţoi, s.m. (tînăr, flăcău; vas de sticlă de formă caracteristică, din care se poate bea ţuică); cu var. mult mai răspîndită, ţoi, s.m., abreviată fără îndoială din motive de decenţă. cf. puţin.
Trimis de blaurb, 28.09.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • puta — putà sf. (2) K, Vlkv, Pgr, Šv, Slnt, Dov, (4) Kp, Lp 1. DP580, SD245, H, R, N plakamo, rūgstančio, kaitinamo skysčio paviršiuje susidaranti oro burbuliukų masė; tokia mase virtęs skystis: Apgrindo putà ant alaus J. Iš muilo putà J. Padariau… …   Dictionary of the Lithuanian Language

  • puta — sustantivo femenino 1. Uso/registro: vulgar. Mujer que ejerce la prostitución: En ese bar sólo hay putas. casa* de putas. 2. Uso/registro: vulgar. Pragmática: peyorativo. Mujer que a los ojos de …   Diccionario Salamanca de la Lengua Española

  • pūta — pūtà sf. (2) BzF161 vėjo gūsis, šuoras: Ožinis vė[ja]s pū̃toms pareita Prk. Kaip pūtà parejo, pliumt apvertė, visa žuvė po velnių, viskas Kin. Jiems bedrąsaujant, vėjo pūtelė, į žėglius įguldama, laivelį apvožusi TP1881,22 …   Dictionary of the Lithuanian Language

  • puta — (De or. inc.). f. prostituta. ☛ V. casa de putas, hijo de puta …   Diccionario de la lengua española

  • Puta — Puta, römische Gottheit des Schneitelns der Bäume …   Pierer's Universal-Lexikon

  • PUTA — primum puella dicta, postmodum ad lascivientes deducta vox, Scaliger ad Catalecta Virgilii. Idem vero nomen Deae, quae putandis arboribus credebatur praeesse, Voss. de Idolol. l. 2. c. 60. Vide quoque suprâ Peta …   Hofmann J. Lexicon universale

  • pută — pútă s.f. (înv.) izvor. Trimis de blaurb, 12.10.2007. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • puta — s. f. 1.  [Tabuísmo] Mulher que se prostitui. = MERETRIZ, PROSTITUTA, RAMEIRA 2.  [Tabuísmo, Depreciativo] Mulher que tem relações sexuais com muitos homens.   ‣ Etimologia: origem controversa …   Dicionário da Língua Portuguesa

  • puta — pȕta ž DEFINICIJA reg. drvena posuda (po tradiciji rad bačvara) ETIMOLOGIJA stvnjem. puttina …   Hrvatski jezični portal

  • puta — putà dkt. Alaũs pùtos …   Bendrinės lietuvių kalbos žodyno antraštynas

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”