- puricariţă
- PURICÁRIŢĂ, puricariţe, s.f. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene dispuse în capitule şi având miros neplăcut; puricică (Pulicaria vulgaris). – Purice + suf. -ariţă.Trimis de oprocopiuc, 27.04.2004. Sursa: DEX '98PURICÁRIŢĂ s. (bot.; Pulicaria vulgaris) (reg.) puricică, puricioasă, rozovă, iarba-puricelui.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimepuricáriţă s. f., g.-d. art. puricáriţei; pl. puricáriţeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPURICÁRIŢ//Ă puricariţăe f. Plantă erbacee cu tulpina erectă păroasă, de culoare cenuşie, şi cu flori galbene, urât mirositoare, dispuse în capitule, care creşte prin locuri umede; iarba-puricelui. /purice + suf. puricariţăariţăTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.