pupitru

pupitru
PUPÍTRU, pupitre, s.n. Obiect de mobilă având suprafaţa în plan înclinat şi pe care se pune (la înălţimea vederii) o carte, o partitură etc.; (în special) bancă de şcoală cu faţa înclinată; p. restr. partea de deasupra a unei astfel de bănci. ♢ loc. adv. La pupitru = la conducerea unei orchestre ca dirijor. ♦ (tehn.) Pupitru de comandă = instalaţie (în formă de masă înclinată) cu ajutorul căreia se execută comanda, măsurarea şi controlul operaţiilor unui proces tehnologic sau de altă natură. – Din fr. pupitre.
Trimis de ana_zecheru, 26.04.2004. Sursa: DEX '98

PUPÍTRU s. bancă. (Puneţi caietele pe pupitru!)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

pupítru s. n. (sil. -tru), art. pupítrul; pl. pupítre
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

PUPÍTR//U pupitrue n. 1) Masă mică având partea de deasupra înclinată, la care se poate citi, scrie sau desena. 2) Suport pentru note muzicale. ♢ La pupitru la conducerea unei orchestre în calitate de dirijor. 3) Suport pentru manuscrise, folosit de corectori. 4) : pupitru de comandă panou pe care sunt instalate dispozitivele de comandă ale unui sistem tehnic; panou de comandă; tablou de comandă. /<fr. pupitre
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

PUPÍTRU s.n. 1. Masă cu suprafaţa înclinată, pe care se poate scrie, citi etc. ♦ Cutie cu capac înclinat, care se aşază pe o catedră, pe o masă etc. spre a fi folosită la scris şi citit. 2. Suport pentru note de care se servesc muzicanţii. [< fr. pupitre, cf. lat. pulpitum – estradă].
Trimis de LauraGellner, 28.02.2007. Sursa: DN

PUPÍTRU s. n. 1. masă cu suprafaţa înclinată, pe care se poate scrie, citi etc. ♢ cutie cu capac înclinat, care se aşază pe o catedră, pe o masă. 2. suport pentru partiturile muzicale. o la pupitru = la conducerea unei orchestre, cu dirijor. ♢ pupitru de comandă = tablou, instalaţie pe care sunt montate comenzile pentru controlul şi dirijarea unui proces tehnologic. (< fr. pupitre)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • pupítru — s. n. (sil. tru), art. pupítrul; pl. pupítre …   Romanian orthography

  • bancă — BÁNCĂ1, bănci, s.f. Scaun lung pentru două sau mai multe persoane. ♢ expr. Banca ministerială = locurile din parlament rezervate membrilor guvernului. Banca acuzaţilor = locurile dintr o sală de tribunal ocupate de acuzaţi. Banca apărării =… …   Dicționar Român

  • iconostas — ICONOSTÁS, iconostase, s.n. 1. Catapeteasmă. 2. Pupitru în biserică, pe care se pune o icoană. – Din sl. ikonostasŭ. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ICONOSTÁS s. (bis.) 1. catapeteasmă, tâmplă, (pop.) perete, (înv. şi reg.) prăznicar …   Dicționar Român

  • lutrin — lutrín s. n. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  LUTRÍN s.n. (Rar) Pupitru înalt pe care se pun cărţile în corul unei biserici catolice. [< fr. lutrin, cf. lat.t. lectrinum]. Trimis de LauraGellner, 20.05.2005. Sursa:… …   Dicționar Român

  • pulpit — pulpít, pulpíte, s.n. (reg.) 1. mobilă cu partea de sus în formă de plan înclinat, folosită pentru scris, citit, desenat; pupitru. 2. bancă şcolară. 3. sertar de masă. 4. suport special, cu piciorul înalt, cu suprafaţa înclinată, pe care se aşază …   Dicționar Român

  • stănoagă — STĂNOÁGĂ, stănoage, s.f. (tipogr.) Raft în formă de pupitru pe care se aşază casetele de litere când se culege un text. – Refăcut din stănoage (pl. lui stănog). Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  stănoágă (tipogr.) s. f., g. d. art.… …   Dicționar Român

  • analog — ANALÓG1, analoguri, s.n. Pupitru înalt, mobil, pe care se pun cărţile de cult în biserica ortodoxă. [var.: analóghion s.n.] – Din ngr. analóghion. Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX 98  ANALÓG2, OÁGĂ, analogi, oage, adj. Asemănător;… …   Dicționar Român

  • analoghion — ANALÓGHION s.n. v. analog1. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  analóghion (analoghioáne), s.n. – Pupitru înalt, mobil, pe care se pun cărţile de cult în biserică. – var. análog. Análog, adj. (analog). ngr. ἀναλογία şi der. săi. –… …   Dicționar Român

  • casă — CÁSĂ1, case, s.f. 1. Clădire destinată pentru a servi de locuinţă omului. ♢ loc. adj. De casă = făcut în casă1. ♢ expr. (A avea) o casă de copii = (a avea) copii mulţi. A i fi cuiva casa casă şi masa masă = a duce o viaţă ordonată, normală,… …   Dicționar Român

  • catedră — CATÉDRĂ, catedre, s.f. 1. Pupitru sau masă specială, aşezată de obicei pe o estradă, de la care vorbesc profesorii, oratorii etc. ♢ expr. A vorbi (ca) de la catedră = a vorbi savant, livresc, afectat. 2. Post în învăţământ; funcţie de profesor. ♦ …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”