- aventură
- AVENTÚRĂ, aventuri, s.f. 1. Acţiune îndrăzneaţă şi riscantă; întreprindere dubioasă, necinstită. 2. Legătură amoroasă întâmplătoare (şi trecătoare). – Din fr. aventure.Trimis de ana_zecheru, 03.01.2009. Sursa: DEX '98AVENTÚRĂ s. 1. ispravă. (Îşi povestea aventurăile din acele ţări.) 2. escapadă. (O aventură amoroasă.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeaventúră s. f., g.-d. art. aventúrii; pl. aventúriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficAVENTÚR//Ă aventurăi f. 1) Acţiune îndrăzneaţă şi riscantă. A se lansa într-o aventură. 2) Legătură amoroasă întâmplătoare; intrigă amoroasă. /<fr. aventure, it. avventuraTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXAVENTÚRĂ s.f. 1. Acţiune îndrăzneaţă, extraordinară. ♦ Întreprindere riscantă, lucrare cu multe pericole. 2. Intrigă amoroasă; legătură amoroasă întâmplătoare. [< fr. aventure, it. avventura, lat. adventurus – care va veni].Trimis de LauraGellner, 07.03.2006. Sursa: DNAVENTÚRĂ s. f. 1. acţiune îndrăzneaţă, cu multe pericole. 2. legătură amoroasă întâmplătoare. (< fr. aventure, it. aventura)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.