psihodiagnostic

PSIHODIAGNÓSTIC, -Ă, psihodiagnostici, -ce, s.n., adj. 1. s.n. Rezultat al psihodiagnozei. 2. adj. Cu caracter de psihodiagnoză, de psihodiagnoză. [pr.: -di-ag-] – Din fr. psychodiagnostique, engl. psychodiagnostic.

Trimis de oprocopiuc, 24.04.2004. Sursa: DEX '98



psihodiagnóstic adj. m. (sil. -di-ag-), pl. psihodiagnóstici; f. sg. psihodiagnóstică, pl. psihodiagnóstice

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



PSIHODIAGNÓSTIC, -Ă adj. Referitor la psihodiagnoză. // s.n. Ansamblu de procedee pentru investigaţia şi diagnoza psihică a indivizilor sau a grupurilor; psihodiagnoză. [pron. -di-ag-. / cf. it. psicodiagnostico, fr. psychodiagnostique, engl. psychodiagnostic].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



PSIHODIAGNÓSTIC, -Ă I. adj. referitor la psihodiagnoză. II. s. n. rezultat al psihodiagnozei. (< fr. psychodiagnostique, engl. psychodiagnostic)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN