prăştia

prăştia
prăştiá, prăştií, vb. I 1. (înv.) a împrăştia, a risipi. 2. (reg.; despre lichide) a ţâşni. 3. (reg.; în forma: prăşti) a ţinti greşit cu puşca. 4. (refl.; reg.; în forma: prăşi) a-i intra ceva cuiva în ochi.
Trimis de blaurb, 20.10.2006. Sursa: DAR

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • praştie — PRÁŞTIE, praştii, s.f. 1. Veche armă de luptă formată dintr o bucată de piele legată cu două sfori, cu care se aruncau pietre asupra duşmanului; (azi) jucărie făcută dintr una sau două fâşii de elastic la capătul cărora se leagă o bucată de piele …   Dicționar Român

  • prăştiaş — PRĂŞTIÁŞ, prăştiaşi, s.m. 1. (înv. şi pop.) Persoană care aruncă cu praştia (1). 2. (reg.) Cal lăturaş. [pr.: ti aş] – Praştie + suf. aş. Trimis de oprocopiuc, 06.04.2004. Sursa: DEX 98  PRĂŞTIÁŞ s. (Transilv.) prăşcar. (prăştiaşul aruncă cu… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”