Dicționar Român. 2013.
prăşitură — PRĂŞITÚRĂ, prăşituri, s.f. (pop.) 1. Prăşit1. 2. Ogor prăşit2. 3. (Cu sens colectiv) Buruienile şi gunoiul adunate de pe un teren care a fost prăşit. – Prăşi + suf. tură. Trimis de oprocopiuc, 06.04.2004. Sursa: DEX 98 PRĂŞITÚRĂ s. v. praşilă,… … Dicționar Român
prăşit — PRĂŞÍT1, (rar) prăşituri, s.n. Faptul de a prăşi; praşilă, prăşitură, praşă, prăşire. – v. prăşi. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PRĂŞÍT2, Ă, prăşiţi, te, adj. (Despre terenuri cultivate sau plante de cultură) Care este săpat şi … Dicționar Român
prăsi — PRĂSÍ, prăsesc, vb. IV. 1. refl. (Despre animale) A face pui; a se reproduce, a se înmulţi. ♦ tranz. A creşte animale, a face să se înmulţească. ♦ tranz. fig. (fam.) A aduna, a economisi bani, a şi spori banii adunaţi. 2. tranz. A semăna, a… … Dicționar Român
pui — PUI1, pui, s.m., interj. I. s.m. 1. (De obicei urmat de determinări care indică specia) Pasăre, de la ieşirea din ou până la maturitate. ♢ expr. Pui de cuc = bastard. Pui de bogdaproste = a) pui de găină (de obicei mai mic şi mai slab) care se dă … Dicționar Român
