prăguşor

PRĂGUŞÓR, prăguşoare, s.n. 1. Diminutiv al lui prag. 2. Mic suport pe care se aşază tacâmurile la masă. – Prag + suf. -uşor.

Trimis de oprocopiuc, 06.04.2004. Sursa: DEX '98



PRĂGUŞÓR s. prăguţ, (rar) prăguş. (prăguşor la uşă.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



prăguşór s. n., pl. prăguşoáre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



PRĂGUŞ//ÓR prăguşoroáre n. (diminutiv de la prag) Suport mic pe care se aşază tacâmurile la masă. /prag + suf. prăguşoruşor

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX