- prozaic
- PROZÁIC, -Ă, prozaici, -ce, adj. (Despre opere literare, stil etc.) Lipsit de calităţi artistice, de valoare stilistică; p. ext. banal, comun, plat. [pr.: -za-ic] – Din fr. prosaïque, lat. prosaicus.Trimis de oprocopiuc, 24.04.2004. Sursa: DEX '98PROZÁIC adj. 1. banal, comun, (fig.) plat, (livr. fig.) tern. (Stil prozaic.) 2. v. zilnic.Trimis de siveco, 14.09.2007. Sursa: Sinonimeprozáic adj. m. (sil. -za-ic), pl. prozáici; f. sg. prozáică, pl. prozáiceTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPROZÁI//C prozaiccă (prozaicci, prozaicce) 1) Care ţine de proză; propriu prozei. 2) (despre poezie) Care este lipsit de valoare artistică. 3) fig. Care este lipsit de particularităţi specifice; de rând; obişnuit. [Sil. -za-ic] /<fr. prosaïque, lat. prosaicusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPROZÁIC, -Ă adj. 1. (Rar) Care ţine de proză, specific prozei. 2. Lipsit de calităţi artistice, de valoare stilistică; comun, vulgar; necioplit. [pron. -za-ic. / cf. fr. prosaïque, it. prosaico, lat. prosaicus].Trimis de LauraGellner, 20.02.2007. Sursa: DNPROZÁIC, -Ă adj. 1. specific prozei; prozastic (2). 2. (fig.) lipsit de calităţi artistice, de valoare stilistică; comun, vulgar. (< fr. prosaïque, lat. prosaicus)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.