protonic

PROTÓNIC¹, -Ă, protonici, -ce, adj. (Despre sunete şi silabe) Care se găseşte înaintea silabei accentuate. – Din fr. protonique.

Trimis de oprocopiuc, 23.04.2004. Sursa: DEX '98



PROTÓNIC², -Ă, protonici, -ce, adj. Care ţine de protoni, privitor la protoni. – Din fr. protonique.

Trimis de oprocopiuc, 23.12.2006. Sursa: DEX '98



PROTÓNIC adj. (fon.) (rar) proton. (Sunet protonic.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



protónic (fiz., lingv.) adj. m., pl. protónici; f. sg. protónică, pl. protónice

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



PROTÓNI//C¹ protoniccă (protonicci, protonicce) 1) Care ţine de protoni; propriu protonilor. 2) Care constă din protoni. /<fr. protonique

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



PROTÓNI//C² protoniccă (protonicci, protonicce) lingv. (despre sunete, silabe) Care precedă o silabă accentuată. /<fr. protonique

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



PROTÓNIC, -Ă adj. 1. Referitor la proton, al protonului; care ţine de proton. 2. (Despre sunete, silabe) Aflat înaintea unei silabe accentuate. [cf. fr. protonique].

Trimis de LauraGellner, 19.02.2007. Sursa: DN



PROTÓNIC¹, -Ă adj. al protonului. (< fr. protonique)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN



PROTÓNIC², -Ă adj. (despre sunete, silabe) care precedă silaba accentuată. (< fr. protonique)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN