- protomă
- PROTÓMĂ, protome, s.f. (arheol.) Bust al unui om sau al unui animal care împodobea, în antichitate, un obiect de metal sau de ceramică. – Din fr. protomé, engl. protoma.Trimis de oprocopiuc, 23.04.2004. Sursa: DEX '98protómă s. f., pl. protómeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPROTÓMĂ s.f. Figurină în formă de cap de animal sau de om, formând un ornament al unui obiect metalic sau ceramic. [cf. fr. protomé].Trimis de LauraGellner, 19.02.2007. Sursa: DNPROTÓMĂ s. f. figurină în formă de bust de animal sau de om, ornament al unui obiect metalic sau ceramic. (< fr. protome, engl. protoma)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.