autotun

AUTOTÚN, autotunuri, s.n. 1. Tun de calibru mare tractat de un autovehicul. 2. Autovehicul de luptă echipat cu tun. [pr.: a-u-] – Auto² + tun (după fr. autocanon).

Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



autotún s. n. (sil. a-u-), pl. autotúnuri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



AUTOTÚN s.n. Tun cu tracţiune automobilă. [pron. a-u-, pl. -nuri. / < auto²- + tun].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



AUTOTÚN s. n. autovehicul de luptă blindat, fără turelă, pe şenile, cu armament de artilerie puternic. (< auto² + tun)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN