- protocol
- PROTOCÓL, protocoale, s.n. 1. Act, document în care sunt consemnate rezoluţiile unei adunări, ale unor dezbateri, ale unei conferinţe internaţionale; document diplomatic cu valoarea unui acord internaţional, care cuprinde hotărârile luate la o conferinţă internaţională. 2. (înv. şi reg.) Formular oficial folosit pentru acte publice; p. ext. registru, catastif. 3. (La sg.) Totalitatea formelor şi a practicilor de ceremonial care se aplică la festivităţi oficiale în relaţiile diplomatice; serviciu însărcinat cu organizarea oficială a ceremonialului. ♦ p. gener. Reguli (de conduită) care trebuie respectate în societate. – Din fr. protocole, germ. Protokoll.Trimis de ana_zecheru, 17.11.2008. Sursa: DEX '98PROTOCÓL s. v. ceremonial.Trimis de siveco, 17.11.2008. Sursa: SinonimePROTOCÓL s. v. catastif, condică, proces-verbal, registru.Trimis de siveco, 17.11.2008. Sursa: Sinonimeprotocól s. n., (acte) pl. protocoáleTrimis de siveco, 17.11.2008. Sursa: Dicţionar ortograficPROTOC//ÓL protocoloále n. 1) Ceremonial obişnuit în relaţiile diplomatice sau cu ocazia unor acte solemne; etichetă. 2) Act oficial în dreptul internaţional. 3) Regulă de comportare în societate. /<fr. protocole, germ. ProtokollTrimis de siveco, 17.11.2008. Sursa: NODEXPROTOCÓL s.n. 1. Regulă de ceremonial folosită la anumite acte cu caracter solemn sau în relaţiile diplomatice. ♦ Serviciu pe lângă instituţii superioare, însărcinat cu luarea măsurilor privitoare la ceremonial. 2. Act suplimentar al unui tratat prin care se stabileşte modul de aderare la un acord preexistent, sunt formulate anumite rezerve sau interpretări, se stipulează prelungirea ori modul de aplicare a unui acord existent etc. ♦ Document, proces-verbal, dezbatere în cadrul unei conferinţe internaţionale, al unei dezbateri, al unor tratative. ♦ Document în care se consemnează schimbul sau depunerea instrumentelor de ratificare. ♦ Document, act diplomatic care cuprinde consemnarea unor hotărâri sau a unei înţelegeri privind mai multe state. [pl. -oale, -oluri. / < fr. protocole, cf. lat. protocollum, gr. protokollon].Trimis de LauraGellner, 17.11.2008. Sursa: DNPROTOCÓL s. n. 1. totalitatea formelor şi practicilor de ceremonial care se aplică la festivităţi oficiale în relaţiile diplomatice. ♢ serviciu însărcinat cu luarea măsurilor privitoare la ceremonial. 2. document care consemnează dezbaterile purtate în cadrul unui congres, al unei conferinţe internaţionale, al unor tratative. ♢ act suplimentar al unui tratat prin care se stabileşte modul de aderare la un acord preexistent. 3. înţelegere internaţională încheiată în diferite domenii. ♢ document în care se consemnează schimbul instrumentelor de ratificare, încheierea unor tratative. 4. (inform.) convenţie hardware şi software de schimb a informaţiilor între două sisteme. (< fr. protocole, germ. Protokoll, lat. protocollum, gr. protokollon)Trimis de raduborza, 17.11.2008. Sursa: MDNprotocól (-luri), s.n. – Ceremonial, proces-verbal. fr. protocole. – Der. protocolar, adj., din fr. protocolaire; protocoli (var. (îm)protocola), vb. (a include într-un protocol), din germ. protokollieren.Trimis de blaurb, 17.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.