- prorogativ
- PROROGATÍV, -Ă, prorogativi, -e, adj. (jur.) Cu caracter de amânare, de prelungire. – Din fr. prorogatif.Trimis de ana_zecheru, 27.01.2007. Sursa: DEX '98prorogatív adj. m., pl. prorogatívi; f. sg. prorogatívă, pl. prorogatíveTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPROROGATÍV prorogativă (prorogativi, prorogative) jur. Care are caracter de amânare. /<fr. prorogatifTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPROROGATÍV, Ă adj. Care prorogă. [< fr. prorogatif].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNPROROGATÍV, -Ă adj. care se poate proroga. (< fr. prorogatif)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.