pronaţie

PRONÁŢIE, pronaţii, s.f. 1. Mişcare de rotaţie pe care mâna şi antebraţul le execută din afară către interior. 2. (med.) Poziţie aplecată. – Din fr. pronation.

Trimis de oprocopiuc, 22.04.2004. Sursa: DEX '98



pronáţie s. f. (sil. -ţi-e), art. pronáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. pronáţiei; pl. pronáţii, art. pronáţiile (sil. -ţi-i-)

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



PRONÁŢIE s.f. 1. Mişcare de rotaţie a antebraţului şi a mâinii, astfel încât degetul mare se apropie de corp. 2. Poziţie aplecată. [gen. -iei. / < fr. pronation, cf. lat. pronatio < pronare – a se închina la zeii pământului].

Trimis de LauraGellner, 19.02.2007. Sursa: DN



PRONÁŢIE s. f. 1. mişcare de răsucire a mâinii spre interior (cu podul palmei în jos). 2. poziţie aplecată. (< fr. pronation, lat. pronatio)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN