- promontoriu
- PROMONTÓRIU, promontorii, s.n. Fâşie de pământ înaltă şi stâncoasă care înaintează în mare. – Din lat. promontorium, fr. promontoire.Trimis de oprocopiuc, 22.04.2004. Sursa: DEX '98PROMONTÓRIU s. (geogr.) (rar) piept.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimePROMONTÓRIU s. v. masiv, munte.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimepromontóriu (geogr., med.) s. n. [-riu pron. -riu], art. promontóriul; pl. promontórii, art. promontóriile (sil. -ri-i-)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPROMONTÓRI//U promontoriui n. Fâşie de pământ abruptă care înaintează în mare; cap. /<lat. promontarium, fr. promontoireTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPROMONTÓRIU s.n. 1. Fâşie de pământ înaltă şi abruptă care înaintează în mare; cap. 2. (anat.) Proeminenţă osoasă. ♦ Proeminenţă formată de unghiul dintre ultima vertebră lombară şi sacru. [pron. -riu. / < lat. promontorium, cf. it. promontorio, fr. promontoire].Trimis de LauraGellner, 18.04.2008. Sursa: DNPROMONTÓRIU s. n. 1. fâşie de uscat înaltă şi abruptă care înaintează în mare; cap1 (1). 2. proeminenţă osoasă. ♢ proeminenţă formată de unghiul dintre ultima vertebră lombară şi osul sacru. (< lat. promontorium, fr. promontoire)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.