prometeic

PROMETÉIC, -Ă, prometeici, -ce, adj. 1. Care aparţine lui Prometeu sau care se referă la mitul acestuia; prometeian. ♦ fig. Uman, generos. 2. fig. Măreţ, grandios. [pr.: -te-ic] – Prometeu (n. pr.) + suf. -ic.

Trimis de oprocopiuc, 22.04.2004. Sursa: DEX '98



PROMETÉIC adj. (rar) prometeian. (Mitul prometeic.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



prometéic adj. m. (sil. -te-ic), pl. prometéici; f. sg. prometéică, pl. prometéice

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



PROMETÉI//C prometeiccă (prometeicci, prometeicce) 1) Care ţine de Prometeu sau de mitul despre acesta. 2) fig. Care vădeşte generozitate. 3) fig. Care se impune prin grandoare. [Sil. -te-ic] /Prometeu n. pr. + suf. prometeicic

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



PROMETÉIC, -Ă adj. 1. Referitor la mitul lui Prometeu. 2. Care exprimă o sfidare, chiar sortită eşecului, împotriva unei autorităţi. [pron. -te-ic. / cf. it. prometeico < Prometeu – personaj mitologic care a furat focul zeilor şi l-a dăruit oamenilor].

Trimis de LauraGellner, 06.08.2005. Sursa: DN



PROMETÉIC, -Ă adj. 1. referitor la (mitul lui) Prometeu; prometeian. 2. (fig.) care exprimă o revoltă, sortită eşecului, împotriva unei autorităţi; care crede în oameni, dornic de a acţiona pentru ei; uman, generos. (< germ. prometheisch)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN