proluviu

PROLÚVIU, proluvii, s.n. Depozit sedimentar detritic format sub acţiunea torenţilor la baza unor pante. – Din lat. proluvium.

Trimis de oprocopiuc, 22.04.2004. Sursa: DEX '98



prolúviu s. n. [-viu pron. -viu], art. prolúviul; pl. prolúvii, art. prolúviile (sil. -vi-i-)

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



PROLÚVI//U proluviui f. Depozit de roci fărâmiţate, format la poalele munţilor şi ale dealurilor prin acţiunea torenţilor care spală povârnişurile acestora. /<lat. proluvium

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



PROLÚVIU s.n. 1. (Liv.) Inundaţie mare, diluviu; potop. 2. (geol.) Depozit sedimentar detritic friabil, format la baza pantelor, sub formă de conuri de dejecţie, din fragmente de minerale şi de roci transportate de curenţi. [pron. -viu. / cf. germ. Proluvium, it. proluvio, lat. proluvium].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



PROLÚVIU s. n. depozit sedimentar detritic, friabil, la baza pantelor, sub formă de conuri de dejecţie. (< lat. proluvium)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN