- progenitură
- PROGENITÚRĂ, progenituri, s.f. Vlăstar, urmaş, odraslă; pui de animal. – Din fr. progéniture.Trimis de oprocopiuc, 21.04.2004. Sursa: DEX '98PROGENITÚRĂ s. 1. v. urmaş. 2. v. copil. 3. v. pui.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeprogenitúră s. f., g.-d. art. progenitúrii; pl. progenitúriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPROGENITÚR//Ă progeniturăi f. 1) Copil care descinde dintr-o familie; urmaş; vlăstar. 2) Animal sau grup de animale tinere în raport cu animalele care le-au născut. /<fr. progénitureTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPROGENITÚRĂ s.f. Vlăstar, urmaş; (la animale) pui, prăsilă. [< fr. progéniture].Trimis de LauraGellner, 04.08.2005. Sursa: DNPROGENITÚRĂ s. f. vlăstar, urmaş, odraslă, pui al unui animal. (< fr. progéniture)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.