procuratură

PROCURATÚRĂ, procuraturi, s.f. Organ al puterii de stat în sarcina căruia intră supravegherea aplicării şi executării legilor, trimiterea infractorilor în faţa justiţiei, susţinerea acuzării înaintea instanţelor judecătoreşti, precum şi reprezentarea intereselor statului în instanţă; p. ext. clădire în care îşi are sediul acest organ al puterii de stat. – Din rus. prokuratura.

Trimis de oprocopiuc, 19.04.2004. Sursa: DEX '98



procuratúră s. f., g.-d. art. procuratúrii; pl. procuratúri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



PROCURATÚR//Ă procuraturăi f. 1) Organ al puterii de stat care exercită supravegherea respectării legilor. 2) Clădire în care se află acest organ. /<rus. prokuratura

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



PROCURATÚRĂ s.f. Organ al puterii de stat care are ca sarcină supravegherea aplicării şi executării legilor, trimiterea infractorilor în faţa justiţiei, susţinerea acuzării înaintea instanţelor judecătoreşti, precum şi reprezentarea intereselor statului în instanţă. [< rus. prokuratura].

Trimis de LauraGellner, 16.02.2007. Sursa: DN



PROCURATÚRĂ s. f. organ de stat cu supravegherea aplicării şi respectării legilor, trimiterea infractorilor în faţa justiţiei, susţinerea acuzării înaintea instanţelor judecătoreşti, precum şi reprezentarea intereselor statului în instanţă. (< rus. prokuratura)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN